La un talk show, invitaţii vorbeau despre „sexualitatea” scăpată din frâu, care a zăpăcit copiii şi tinerii de astăzi; „care să fie cauza”, se întrebau ei? Fiecare găsea câte-un vinovat. Calitatea îndoielnică a învăţământului, părinţii care aleargă după bani prin străinătate, familiile destrămate, lipsa de educaţie etc. Moderatorul a anunţat „publicitate”; invitaţii au dispărut de pe ecran şi, în locul lor, ce să vezi? O reclamă la nu ştiu ce ciocolată, dar una care pare să promoveze seducţia, sexualitatea şi amorul liber.
Era într-o vreme chiar şi o reclamă la un produs pentru „frecţie”, în care o doamnă bine făcută călărea un bărbat; îi făcea „frecţie”, fireşte, dar sugera că tocmai se desfăşura o partidă de sex. Reclamele la şampoane, la parfumuri, la bomboane, la apă, la maşini, la întreprinderi, la fiare sau la orice altceva conţin sugestii sexuale. Nu mai vorbim despre filme, unde scenele de sex „aprig” lipsesc rareori.
Cine-i responsabil pentru violenţa care bântuie prin lumea noastră? Ce-i cu atâta sex printre copii, ce-i cu atâtea fete însărcinate la 11, 12, 13 sau 14 ani, ce-i cu pornografia prin şcoli, ne întrebăm, iar lângă noi până şi reclama la apă e ca o reclamă la sex? Mediul pe care noi l-am creat de dragul câştigului este unul... „dezbrăcat” de orice inhibiţie şi asta de dragul banilor. Am uitat de efectul sugestiei, am uitat de transmiterea subliminală a stimulilor, ba chiar nu ne interesează „prostiile astea”, iar ca o consecinţă a dezinteresului pentru adevăr sfârşim prin a ne confrunta cu lumea creată de noi înşine şi cu minciuna pe care tot noi o ridicăm în slăvi pentru că „aduce bani şi popularitate”.
Acesta-i modelul pe care-l văd copiii peste tot; o dezgolire ilară, halucinantă, o sfidare inconştientă a valorilor care structurează afectivitatea, raţiunea şi alegerea conştientă a unei vieţi de calitate.
Am auzit că
