În fiscalitate, un grup de paradoxuri poate să apară între spiritul şi litera legii care reglementează o categorie sau alta de impozite sau taxe percepute de stat.

Paradoxul este opinia contrară opiniei comune; afirmaţie, enunţ ce contrazice cu mare efect unele idei şi puncte de vedere recunoscute unanim. În fiscalitate un prim grup de paradoxuri poate să apară între spiritul şi litera legii care reglementează o categorie sau alta de impozite sau taxe percepute de stat sub forma obligaţiilor contribuabililor.

Spiritul unei legi jalonează limitele minime şi maxime în interiorul cărora trebuie să se exprime litera respectivei legi. Dacă luăm în considerare spiritul Titlului, din Codul fiscal, care reglementează taxa pe valoarea adăugată prin mecanismul de deducere şi colectare a acestui impozit direct datorat statului de către plătitorii de taxă, ajungem la concluzia că se datorează statului numai taxa aferentă valorii adăogate, iar litera legii ar trebui să reglementeze numai valoarea adăogată de fiecare plătitor în parte. În realitate lucrurile nu stau aşa de fiecare dată.

Dacă luăm ca exemplu procesatorii de lapte, care colectează materia primă de la producătorii individuali neplătitori de taxă pe valoarea adăugată, vom ajunge la concluzia că aceştia au obligaţia să colecteze şi să plătească statului nu numai taxa aferentă valorii adăogate de ei, ci şi taxa din amonte de ei şi anume taxa aferentă crescătorilor de animale producătoare de lapte. Aceasta are drept consecinţă un preţ de vânzare la produsele procesate prea mare, care nu este datorat efortului său, ci mecanismului de taxare. Dar cum procesatorul nu poate impune un astfel de preţ comerciantului detailist, el va trece la diminuarea preţului de achiziţie al laptelui cu consecinţe dezastruoase asupra crescătorilor de animale, care nu mai au cu ce creşte şi întreţine animalele, reducând con