27 iunie 1913: marinarii de la bordul navei rusești Potemkin se revoltă împotriva ofițerilor lor și se pronunță pentru terminarea războiului împotriva Japoniei și sfârșitul autocrației din Imperiul Rus. În anul revoluționar 1905, Marina rusească încă păstra condițiile dure și pedepsele brutale practicate de zeci de ani. Marinarii erau din ce în ce mai nemulțumiți și era evident că o revoltă putea izbucni în orice moment, mai ales în acele zile tulburate de dezastrul războiului ruso-japonez. La sfârșitul lunii mai, flota din Marea Baltică ajunsese într-un final în mările din Extremul Orient, numai pentru a fi distrusă în bătălia de la Tsushima. De aceea, marinarii din flota din Marea Neagră se temeau că, în curând, și ei vor fi trimiși să lupte împotriva japonezilor. Potemkin era una din cele mai noi nave de război din flota rusească din Marea Neagră. Iar cu un echipaj numeros de 800 de oameni, atmosfera de la bordul navei nu era una tocmai pozitivă. Dincolo de nemulțumirile cauzate de condițiile proaste, unii membri ai echipajului aveau simpatii revoluționare. Între aceștia, se remarcă tânărul ofițer Matiușenko, care avea să joace un rol important în viitoarea revoltă. Aflați pe mare în ziua de 14 iunie (27 iunie pe stil vechi), bucătarii de pe navă s-au plâns de calitatea cărnii primite pentru mâncarea echipajului, spunând că este infestată cu viermi. Doctorul navei a spus însă că viermii sunt ouă de muște, carnea putând fi consumată fără probleme. Ulterior, o delegație s-a prezentat la capitan cu o plângere din partea echipajului referitoare la viermii din ciorbă. Purtătorul de cuvânt al marinarilor era un anume Valenciuk, care se pare că ar fi folosit un limbaj necorespunzător care l-ar fi înfuruiat pe comandantul Giliarovski, ofițerul executiv. Acesta ar fi scos pistolul și l-ar fi împușcat pe Valenciuk. Ceilalți marinari l-au capturat însă pe Giliarovski și l-au