Alt bacalaureat, alt liceu, alt ucenic si alt membru de comisie cu experienta.
“Doar n-ai sa le tai aripile de la inceputul examenului. Iti dai seama, le distrugi tot viitorul, daca-i pici, s-a terminat cu ei. Au pierdut un an. Ca la facultate se ocupa tot ce-i mai bun din vara. Trebuie sa stea, saracii, un an intreg pe tusa. La varsta asta, sa astepti un an e greu tare… Si cine stie, cine mai stie ce se mai schimba pana la anul. Ca la noi, ca la nimeni. Of, Doamne, of … Dar cand te gandesti la bietii parinti … uite, eu intotdeauna la ei ma gandesc, nu pot sa nu ma gandesc … spera si ei sa le gaseasca un rost mai repede … la cat de grea e viata in ziua de azi, numai parinte sa nu fii. Tu acum esti tanar, dar acusica vin si la tine copiii, s-ai sa vezi cum e.
“Dar daca nu stiu chiar nimic ?” intreaba alt ucenic. Alt membru de comisie isi drege vocea si raspunde cu indignare zgomotoasa: “Cum sa nu stie, mai, cum sa nu stie, ei stiu daca tu ai grija cum ii intrebi. Daca-i iei dintr-o data cu “ai citit poezia sau romanul” normal sa se sperie si sa nu stie ce sa spuna. E examen doar … Au emotii, saracii de ei !!! N-ai fost la sedinta cand a venit inspectorul de la Bucuresti ? Ala de ne-a zis ca de-acum trebuie sa uitam 80% din ce-am invatat in facultate. Ca la universitati au ramas pe vechi, predau discipline tot cum stiu ei. Numai la noi in preuniverstar tre’ sa parcurgem arii curriculare ca sa formam competente … De competente au nevoie copiii astia, nu de discipline prafuite. Ca universitarii nu si-au mai schimbat cursurile de cand erau ei tineri, de pe vremea raposatului. Spun si ei ce stiu. Si-i vezi ce salarii au …. ” “Da, da” mormai usor convins alt ucenic.
Discutia de mai sus are loc pe soptite, fiind intrerupta, la intervale regulate, de intrarea si iesirea unor candidati sau candidate.
Fiecare stie foarte bine ce are de facut. Cine i
