Nu toata lumea a colaborat, nu toata lumea a ingenuncheat, complicitatea nu a fost ineluctabila si universala. Ioan Bărbuş (1918-2001) a fost un luptator pentru valorile democratice, un militant neinduplecat, demn si vizionar al Partidul National Taranesc, partidul lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Arestat de regimul comunist si condamnat la ani grei de inchisoare, Ioan Bărbuş a rezistat eroic. In 1987, alaturi de Corneliu Coposu si de Ion Diaconescu, in plina teroare ceausista, a reusit sa afilieze PNT la Internationala Crestin Democrata. Atunci cand unii isi permit sa scrie despre victimele comunismului cu ghilimele, este cazul sa le reamintim ca totalitarismul a fost universul lagarelor de exterminare, al sarmei ghimpate, al camerelor de tortura, al prigonirii inocentilor in numele utopiilor sociale si rasiale, al delatiunii ridicata la rang de virtute, al injosirii sistematice a fiintei umane.
Faptul ca nu a avut loc un Nurnberg al comunismului nu inseamna ca un asemenea proces nu ar fi fost necesar, cum incearca unii sofisti de stanga sa demonstreze. In Romania, practicantii “ipotezei comuniste”, celebrata de noii zeloti, s-au numit Pantiuşa si Nicolschi, Draghici si Postelnicu, Ana Pauker, Bodnaras, Gheorghiu-Dej si Ceausescu. In Cambodgia, s-au numit Pol Pot si Ieng Sary. In Cambodgia au loc procese ale criminalilor vinovati de genocid. In Romania, tortionarul Enoiu este liber si ni se tin lectii despre futilitatea anticomunismului. Procesele impotriva calailor nazisti continua, indiferent de varsta acestora (v. cazul John Demjanjuk). Este normal sa fie asa si in cazurile de crime impotriva umanitatii comise de regimurile comuniste.
A cere claritate morala tine de bunul simt, nu de vreo pasiune vindicativa. Totalitarismul, accentua Hannah Arendt, a urmarit distrugerea persoanei morale si a persoanei juridice. Cei care au rezistat au salvat umani
