Azi începe cel mai important şi mai complex recensământ realizat la noi. Este prima numărare a populaţiei şi a locuinţelor făcută după integrarea României în Uniune Europeană.
Ultimul recensământ a avut loc în 2002, după reguli mult diferite de cele de acum. Sunt reguli stabilite de Comisia Europeană pentru toate statele din Uniune, în cadrul marii operaţiuni „Eurocensus 2011". Premiera cea mai importantă de acum apare la capitolul migraţie: pentru prima oară, persoanele care locuiesc în străinătate de mai mult de 12 luni nu mai sunt cuprinşi în populaţia României, ci în cea a ţărilor gazdă. Este vorba, potrivit estimărilor făcute de Eurostat (biroul de statistică european), de aproximativ trei milioane de români care muncesc afară.
Rezultatele din România vor fi comparate cu cele din celelalte state europene, iar situaţia trebuie să se reflecte în oglindă: ce figurează plecat la noi se va regăsi (într-o măsură mai mare sau mai mică) în străinătate. Spania, care a finalizat deja operaţiunea „Eurocensus 2011", a contabilizat în jur de 900.000 de români. Excluderea din populaţie a migranţilor permanenţi înseamnă implicit un număr mai mic de locuitori în România.
Cum se numără migranţii
Pentru „căpşunari" există un formular special, pe care-l va completa familia rămasă în ţară. Întrebările sunt astfel alese încât să surprindă mai multe aspecte ale fenomenului migraţionist, nu doar numărul celor plecaţi. Familia trebuie să spună numele şi data naşterii celui care munceşte în străinătate, să-i dea şi codul numeric personal al acestuia, iar apoi să ofere informaţii despre ce face afară omul respectiv. De exemplu: în ce ţară este, când a plecat ultima dată, dacă lucrează sau este şomer, în ce domeniu şi-a găsit job, dacă trimite bani acasă, la ce intervale şi despre ce sume este vorba. Nu doar familia va furniza informaţii despre aceste persoane