Dansul popular i-a intrat în suflet încă din şcoala primară, când a început să ia lecţii la Palatul Copiilor. De 16 ani este componentă a Ansamblului “Dorul”, prin intermediul căruia a văzut aproape toată Europa.
Luiza Nicola are două familii pe care le iubeşte în egală măsură. Prima este cea pe care o formează alături de soţul ei (din 2008), iar cea de-a doua este Ansamblul Dorul, la care a venit în urmă cu 16 ani. Părinţii, care i-au fost alături tot timpul, îndrumându-i paşii, au adus-o din primii ani de şcoală la Palatul Copiilor, acolo unde avea să urmeze mai multe cursuri: muzică, dans, orientare turistică, teatru.
De mică în ansamblu
“Ţin minte că în drumul spre casă, dintre toate cursurile pe care le urmam, eu povesteam cel mai mult despre dansuri. Aşa mi-am dat seama că ele s-au lipit cel mai mult de sufletul meu. Am activat în ansamblul de acolo, după care m-am mutat la “Chindia”, de la Petrochimie, de aici am plecat la “Plaiuri argeşene” urmând ca, la vârsta de zece ani, să vin aici unde sunt şi acum, şi anume la Ansamblul “Dorul” al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş”, spune ea.
Alegerea a fost una cum nu se poate mai potrivită pentru Luiza, care priveşte dansul nu ca pe o pasiune, ci ca pe un mod de viaţă. Astfel, prin intermediul “celei de-a doua familii”, ea a avut ocazia nu numai să facă ceea ce-i place la nebunie, ci şi să vadă lumea.
“Am copilărit, am crescut şi m-am maturizat cu acest ansamblu. Am avut ocazia să ies din ţară în acea perioadă, de până în anii 90, când nu oricine reuşea asta. Pe atunci, eram cea mai mică dintre ei. Am ajuns să văd, în timp, toată partea de sud a Europei, Grecia, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Austria, Italia, Spania, Franţa, Portugalia. Aş vrea să dansez până la adânci bătrâneţi”, explică Luiza.
A vrut să fie poliţistă @N_
