I-au trebuit Uniunii Europene o mare extindere spre est, o criză economică şi câteva probleme cu Budapesta, Bucureşti şi Paris, pentru a descoperi că derapajele de la valorile democratice pot exista în sânul său. Candoarea iniţială a dispărut, patru state membre cer acum un mecanism eficient de sancţiune a acestor comportamente. România şi Ungaria sunt probabil vizate, dar nu sunt singurele.

Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Imposibil de ştiut cu precizie dacă Finlanda, Germania, Danemarca şi Olanda vizează aici România, dar coincidenţa este tulburătoare. Trei dintre aceste patru state ceruseră cu o zi înainte o nouă amânare a intrării României în Spaţiul Schengen, invocând aici corupţia.

Confirmând primirea scrisorii celor patru de către preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, un purtător de cuvânt a adăugat vineri, 8 martie, că ideea este fericită.

Ea vine în completarea unui discurs pronunţat în septembrie 2012 de Barroso, care spunea şi el atunci că noi instrumente ar fi necesare şi că ”am văzut în ultimele luni ameninţări la adresa texturii legale şi democratice în unele dintre statele europene…”.

La un mic efort de memorie, nu ne putem gândi direct la România, care ar fi dat de furcă europenilor în acest sens la jumătatea anului 2012.

Există însă şi cazul francez. În prima jumătate a anului 2012, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy adoptase un discurs cu parfum de extremă dreapta şi asta în scop pur electoral.

Cazul Ungariei, deşi oarecum de actualitate, a fost în atenţia europenilor mai degrabă în 2010 şi 2011.

Împotriva sau în favoarea României?

În mod paradoxal, dacă un nou set de instrumente, de data asta adecvate, ar exista, ele ar avea darul nu să pedepsească, ci să ajute ţările rătăcite. În cazul României, aceste instrumente ar face ca măcar parţial, actuala