(Foto: Gazeta de Maramures)
Miercuri si joi, trei ceasuri rele... Nu stiu daca exista, dar pentru noi a fost de la agonie la extaz si apoi din nou, soc... Un recurs amarat, depus la o ora care nu se cunoaste, l-a privat pe Dan de libertatea mult dorita de toata lumea (ma refer la cei normali).
Am inceput un demers in urma cu 25 de zile pentru eliberarea lui Dan Parcalab din arestul IJP Cluj. A fost un fapt fara precedent. Am crezut in dreptate si un judecator a indraznit sa o ofere pe tava minutelor si sentintelor greu de priceput de cei mai multi dintre noi. Ne-am bucurat! Probabil este o crima se te bucuri.
Am crezut ca procurorii nu vor mai depune recurs la sentinta data, mai ales ca termenul de 24 de ore se topea ca untul pus la soare. Din cinism? Din rautate? Nu ne putem explica motivatia depunerii recursului cu ceva timp inainte de expirarea termenului legal. Noi am gandit ca daca ar fi fost intemeiat demersul procurorilor, recursul trebuia depus imediat dupa citirea sentintei.
Ce s-a intamplat in orele lungi cat o zi de post? Sa fie vorba de acele presiuni de care se tot vorbeste? Sa fie rautate si cinism? Treziti-va! Un om este hotarat sa mearga pana la capat daca nu va fi lasat sa-si dovedeasca nevinovatia in libertate. Macabru spectacol oferit de niste procurori sau de catre cine dicteaza. Dormiti linistiti? Am plecat capul in semn de revolta muta.
Unii vor spune ca am fost invinsi, altii stiu ca dreptatea vine in rate, iar postasul bate de doua ori. Dan crede in dreptate si in postas. Dincolo de o mare nedreptate, am vorbit cu o parte din cei care au fost pentru LIBERTATE. Consternare, oboseala, uimire, speranta... Colegii nostri comenteaza depunerea recursului.
Muteste ne strangem din nou randurile! Vremuri grele! Vreme de razboi? In mom
