Mangalia. Marea. Neagră. Nori. Vînt. Frig. Lume puţină, preţuri piperate, replici nesărate – criză mare, monşer!
Cam aşa a început, miercuri, 1 septembrie, Gala Tînărului Actor „Hop“, primul festival (cum vesteam încă din numărul trecut) al noii stagiuni teatrale. Concurenţi numeroşi, care i-au obligat pe organizatori – bunul şi bătrînul (împlineşte curînd 21 de ani) nostru UNITER, ajutat cu bani de Ministerul Culturii şi cu promisiuni de Primăria mangaliotă, sprijinit sufleteşte (şi sufletist, în general) de Radioul şi Televiziunea naţionale, prin canalele lor de cultură – să recurgă la felurite artificii pentru a „acoperi“ financiar întreprinderea. Care concurenţi numeroşi puteau fi, la drept vorbind, mai puţin numeroşi, fără prea mari pagube (dimpotrivă!) pentru cineva, inclusiv pentru ei înşişi. De ce vor fi fost atît de largi ochiurile sitei prin care cele două jurii de preselecţie (unul pentru secţiunea Individual şi unul pentru secţiunea Grup) au cernut cele peste şaptezeci de oferte venite din partea candidaţilor înscrişi nu ştim. Să se fi molipsit ele, juriile, de generozitatea nemăsurată a comisiilor de admitere în nenumăratele şcoli de teatru existente la ora actuală? Nu s-ar zice, că doar membrii lor, ai juriilor, nu sînt plătiţi la bucată pentru prestaţia dumnealor, precum ceilalţi, membrii comisiilor, care sînt şi profesori la respectivele şcoli şi care au tot interesul să aibă apoi clienţi, adică studenţi... mă rog, înţelegeţi dumneavoastră cum vine vorba noastră. Acuma, sincer: cine ar zice nu, în ziua de azi, la un ban cinstit în plus?
DE ACELASI AUTOR Un adjectiv complicat Realităţi de palmares Se topea gheaţa pe Neva Într-o seară de aprilie Se pare că, la rîndul meu, m-am molipsit în tonul relatării de mai sus pe de o parte de la patronul scriitoricesc al temei obligatorii de la Individual (adică, fireşte, Caragiale, prin schiţele
