Cînd vorbesc despre artă, marea majoritate a oamenilor se gîndesc, de fapt, la pictură. Împreună cu sculptura şi arhitectura, aceasta este considerată, de-a lungul istoriei, prin convenţie, artă majoră. Discursurile de tip paragone nu fac decît să întărească ideea ierarhiilor în cadrul manifestărilor artistice. Miniatura, orfevrăria, broderia, aşa-zisele arte ale focului (al sticlei, ceramicii etc.), nu sînt însă cu nimic mai prejos, din punctul de vedere al posibilităţilor de exprimare. În cazul excelenţei, artele minore reprezintă medii ideale de manifestare. Fiind obişnuiţi să luăm contact cu acestea în special prin intermediul aplicaţiilor decorativ-utilitare, putem fi dezorientaţi într-o expoziţie ori într-un atelier în care ni se dezvăluie ca atare.

În rîndurile de mai jos, ne vom referi la o astfel de expoziţie, de texturi, colaj şi obiect, care a avut loc la Galeria Simeza, între 10 şi 20 februarie 2010. Artistele, Olga Birman Sabău şi Claudia Viorica Muşat, sînt cadre universitare la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Catedra de Arte Textile şi membre ale Uniunii Artiştilor Plastici din România. Asocierea în cadrul expoziţiei menţionate stă sub semnul complementarităţii. Avem de-a face cu dialoguri vizuale între texturi, la nivelul individual al lucrărilor, dar şi între acestea, dispuse pe simeze într-un sistem ritmic aflat la limita instalaţiei (ca gen artistic). Suprafeţele vibrate se întrepătrund cu obiectele tridimensionale, remodelînd spaţiul după nişte legi de compoziţie proprii. Relaţiile între culori, volume şi reliefuri includ lumina ca variabilă. Modul în care aceasta este absorbită de diversele materiale şi texturi fac lucrările unice, în funcţie de unghi şi iluminare. Din alte puncte de vedere, tehnicile mixte folosite conduc spre obiecte decorative independente (de eventuale aplicaţii în domeniul designului sau vest