Lăscărică se făcea cui dintr-o bere. Băuse vreo trei, aşa că a adormit într-un dulap cu contactoare. Acolo l-a găsit conducerea întreprinderii Automatica, unde eram în practică.
A urmat o şedinţă UASCR în care Lăscărică trebuia să primească vot de blam, aşa cum fuseserăm „prelucraţi” de la prezidiu.
Fireşte că prostia colegului Lăscărică nu era o mândrie pentru studenţii primei facultăţi tehnice a ţării, Automatica din Bucureşti, dar când a fost să ridicăm mâna ne-a lovit paralizia pe toţi.
Agitaţie în prezidiu. Încă o repriză de „lămurire” tovărăşească – gestul abominabil al colegului vostru trebuie sancţionat. Iarăşi, „cine e pentru?”, iarăşi toată lumea mână moartă.
Ei, şi-atunci a apărut un tovarăş în costum bleumarin, cu cravată neagră, care a modificat liniile câmpului magnetic intrând în aulă. Vorbea, aş fi spus câţiva ani mai târziu, ca un preot cu naganul sub sutană, deşi ne numea „măi băieţi”.
N-a încercat nicio clipă să ne convingă că Lăscărică era un criminal. A fost pragmatic. Măi băieţi, dacă vă încăpăţânaţi să nu vă daţi blamul, atunci colegul o să primească, vă garantez eu, o sancţiune poate mai gravă de la Sector, iar voi, ca organizaţie care cuprinde şi membri de Partid, veţi avea mari probleme. Aşa că ascultaţi ce vă spun, că v-o spun părinteşte, votaţi acum ce trebuie că altfel e de rău.
Am fost şi sunt pentru desfiinţarea oricărei imunităţi a parlamentarilor, miniştrilor, demnitarilor în faţa organelor de Justiţie. Să răspundă la rigorile legii întocmai şi pe loc, ca oricare cetăţean.
Mi se pare inadmisibil să se pronunţe asupra anchetării unui parlamentar chiar colegii lui de breaslă. Un inginer, un medic, un profesor e judecat numai dacă sunt de acord inginerii, medicii, profesorii?
Un asemenea vot trebuie pur şi simplu desfiinţat.
Dar câtă vreme legea actuală permite parlamentarilor s