Remanierea guvernamentala s-a transformat intr-o victorie a la Pirus pentru Traian Basescu. O victorie foarte amara care a dovedit ca Emil Boc a schimbat tabara si nu ii mai este cu adevarat fidel, a dovedit ca nu mai controleaza partidul prin forta autoaritatii sale, ci doar prin amenintari extreme si o victorie care nu anunta sa schimbe cu nimic in bine prestatia guvernamentala.

Timp de doua zile am asistat la razboiul, consumat in doua batalii aprige, intre tripleta BVB, de partea careia Emil Boc s-a asezat fara echivoc, pe de-o parte, si reformistii + aripa prezidentiala a PD-L (caci ele nu se confunda in totalitate), de partea cealalta.

Prima runda, la intalnirea lui Emil Boc cu parlamentarii PD-L, a fost castigata de tripleta, care a reusit sa impuna o remaniere de fatada, dupa un principiu exprimat sfidator de senatorul Mircea Andrei: "Pentru Realitatea si Antena 3 si alegatorii astia care se uita la ei sa facem ca la un balon, sa dam o gaura si sa plece doi ministri. Vedem noi care sunt aia si dupa aia punem dopul si verificam sa nu rasufle".

N-au fost alese doua captete, ci trei, nu cele mai neperformante, ci acelea mai lipsite de sprijin politic si mai vulnerabile sub aspect mediatic: Sebastian Vladescu, Mihail Dumitru si Mihai Seitan. Sigur, mascarada democratiei interne a fost marcata de eroismul de opereta al premierului care si-a pus, pasamite, mandatul pe masa, dar a refuzat vot secret pe aceasta tema ,,ca sa-i priveasca in ochi pe cei care voteaza pentru caderea guvernului".

Dupa o intalnire, se pare aspra, dintre presedinte si premier, contraatacul aripii prezidentiale in Comitetul Director al PD-L a fost la rupere si condus de chiar Elena Udrea, adica de chiar Traian Basescu. Termenii au fost de o duritate extrema: ori faci o remaniere serioasa, ori iti cerem demisia si daca nu ti-o dai, te picam la mo