Autoritatile de la Bucuresti si-au asumat in mod oficial adoptarea monedei unice intr-un orizont apropiat. E normal sa fie asa. Potrivit Tratatului de la Amsterdam, semnat in 1997, toate tarile care sunt admise in Uniunea Europeana sunt obligate ulterior sa intre si in zona euro. Nu se mai poate beneficia de o eventuala derogare, asa cum a fost cazul Marii Britanii, de exemplu. Momentul cand o va face ramane insa la alegerea fiecarui stat. Si asta in primul rand pentru ca implicatiile renuntarii la moneda nationala sunt colosale. Cel putin din acest punct de vedere analiza acestui moment trebuie facuta cu foarte mare atentie. In fond, chiar daca suntem obligati sa trecem la etapa urmatoare de integrare, nu trebuie uitat ca scopul intrarii in zona euro este legat de beneficiile aduse cetatenilor sai.
Pentru a adopta euro, BNR este institutia care va avea o responsabilitate uriasa. In mod special din perspectiva ancorarii asteptarilor romanilor vis-a-vis de ce ii asteapta pana, dar si dupa intrarea in zona euro. Asa incat, in opinia mea o misiune extrem de importanta pe care BNR va trebui sa si-o asume este aceea de a comunica publicului larg la ce trebuie sa se astepte. Care sunt beneficiile, dar si principalele riscuri la care putem fi expusi, avand in vedere caracteristicile economiei romanesti. Modelarea asteptarilor populatiei intr-un astfel de demers are un rol mai important decat poate parea la prima vedere.
Tarile pot castiga reciproc din detinerea unei monede comune, insa numai atunci când structurile lor economice sunt asemanatoare. Altfel, exista riscul ca unele dintre ele, insuficient pregatite, sa fie afectate negativ. Primul lucru care trebuie deci constientizat este ca adoptarea unei monedeunice intr-un moment nepotrivit poate avea urmari mai mult negative decat pozitive.
Dar ce inseamna, de fapt, un moment nepotrivit? Economia romane
