“ Generaţia tânără de acum are mult de învăţat şi, din păcate, nu prea mai are de la cine ”

Fără credinţă nu aş exista

Virgil Ogăşanu este posesor de intuiţie, inteligenţă, cunoaştere, cultură, entuziasm şi disciplină. A ştiut întotdeauna să întindă o mână către spectator, către omul din sală venit să-l vadă. Un gest de credinţă, de artă adevărată. Chipul său poartă un amestec de mirare blândă şi seriozitate atentă, întâlnirea cu personajele pe care le interpretează oferindu-ţi bucuria confortului, al liniştii. Virgil Ogăşanu împlineşte astăzi 73 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“A fost un an bun, din punctul meu de vedere. Am stat bine şi cu sănătatea, în familie la fel. Şi pe plan profesional am avut proiecte foarte frumoase. Unul dintre ele pe care l-am finalizat luna trecută se numeşte «La grande magia», de Eduardo de Filippo, în regia lui Ducu Darie şi Elie Malka. Apoi, am terminat cu studenţii anul III la facultate, şi-au luat zborul. Le doresc să fie sănătoşi, să aibă şansă, pentru că e greu la ora asta pentru tinerii absolvenţi, mai ales cei de la Arte, să-şi găsească un loc. De fapt, mă încearcă un sentiment ciudat. Lângă mine este o şcoală unde a învăţat şi băiatul meu, de opt clase. În copilăria mea şi a lui era nebunie când se terminau orele. Când ieşeai în curtea şcolii, se auzeau strigăte, era aşa o eliberare. Ei, acum nu. Toţi cei care ies sunt cu ochii în telefoanele mobile, nimeni nu mai comunică, este o linişte totală. Parcă sunt surdo-muţi. Te sperii. Vezi nişte copii care pare că vorbesc prin semne. Vorbind de realizări profesionale, am terminat un film, care are un titlu provizoriu, «Evadarea», probabil că în toamnă va avea loc premiera. Am jucat, ca de obicei, rolul tatălui, al bunicului, roluri care-mi vin mănuşă la ora asta. În septembrie voi începe o piesă la televiziune (marea bucurie şi