Jurnalul berlinez, circumscris de un singur anotimp, cel estival, al Norei Iuga este - nu se putea altminteri - un produs de poet. în chip caracteristic, observaţia porneşte de la un subiect acut pentru a se răsfrînge asupra aceluiaşi subiect, justificat şi nu o dată răsfăţat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocenţă. Inocenţa lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de lume, o inevitabilă cultură a sinelui: ,Poate ar trebui să vorbesc de frustrare, de mila sau de dragostea pentru altul, sau de interesul faţă de cineva sau de ceva pe care l-ai transformat în recunoştinţă, sau cu acea delicateţe sinucigaşă de care vorbea Rimbaud. Există în folclorul poporului o vorbă mai deochiată: Şi cu dînsa întrînsa şi cu sufletu-n rai nu se poate. Alege. Alege-te pe tine". ,Alegîndu-se" pe sine, autoarea nu e însă atît de insensibilă, de ,inumană" cum s-ar părea. întrucît expresia lirică are o acoperire în generalitatea sensibilă a receptorilor, o deschidere, în acest fel, practic infinită. Chiar atunci cînd îşi urmăreşte, îşi apreciază şi îşi divulgă intimităţile, poeta nu iese din sfera generoasă a unor experienţe împărtăşite, id est dăruite lumii de care se disociază prin pura fatalitate a individuaţiei. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei nu pot a nu comunica cu substanţa mediului moral ce-i cuprinde. Deoarece, după cum recunoaşte autoarea, ,dacă n-ar avea gesturi comune şi fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forţa de gravitaţie a altei lumi, ar fi doar o pată neagră în care nu trăieşte nici un microorganism". în cazul în speţă, numitorul comun al subiectului auctorial şi al subiectului virtual al recepţiei îl constituie feminitatea. Nora Iuga e feminină pînă la ultimele nervuri ale propoziţiilor d-sale, atentă pas cu pas la ceea ce consună cu prop