A ajuns în sala de sport pentru că era neastîmpărată * În anul Olimpiadei de la Montréal, l-a cunoscut pe cel care avea să-i fie soţ 20 de ani mai tîrziu * "Sînt o persoană obişnuită. Sînt veselă, rîd la glume, sînt la fel ca toţi ceilalţi", se descrie Nadia

Nu s-a născut în SUA, dar s-a făcut un film după viaţa ei. Nu s-a născut în Rusia, dar gimnastica modernă începe cu ea. Nu s-a născut în China, dar miliarde de oameni au făcut poze cu ea. S-a născut în România, mai precis la Oneşti, şi o cunoaşte o lume întreagă. Ea este Nadia. E de ajuns să-i spui prenumele şi oricine îţi va spune despre Montréal şi despre primul zece din istoria Jocurilor Olimpice, chiar şi cei care atunci încă nu se născuseră. Nadia e mai mult de atît, aşa cum spune şi ea în cartea "Scrisori către o tînără gimnastă": "Viaţa mea este mult mai complexă decît o simplă listă de eşecuri şi împliniri".

Un bebeluş norocos

O viaţă care a început în urmă cu cincizeci de ani. N-a început însă sub semnul norocului. Medicii nu i-au dat prea multe şanse de supravieţuire bebeluşului care a intrat în lume pe 12 noiembrie 1961. Avea o malformaţie, iar doctorii credeau că dacă va răzbate va rămîne cu un handicap mintal. Prognoza sumbră a fost infirmată, spune Nadia, pentru că la sfatul bunicii, mama sa, Ştefania, a dus-o într-o duminică la biserică şi a trecut-o de trei ori peste prag. "La puţin timp, malformaţia îmi dispăruse ca prin minune", continuă ea.

La o săptămînă după ce Gheorghe şi Ştefania Comăneci şi-au dus fata acasă, erau s-o piardă din nou. Acoperişul casei a căzut. Bunicul Nadiei a găsit că e momentul unei clipe de tandreţe şi a luat-o în braţe. La cîteva secunde, acoperişul se prăbuşea. Nadia era din nou salvată.

Un ghem de energie

După ce plînsetele primului an de viaţă au devenit istorie, micuţa Comăneci a început să se transforme într-un