Saptamana trecuta am fost la Comisia Speciala Comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru Rosia Montana. Am vorbit despre posibilitatea ca BNR sa cumpere aur. Presa a reflectat corect ideile pe care le-am expus acolo, dar cred ca reluarea unor explicatii este utila.
In primul rand, nu m-am referit la vreun proiect anume privind extragerea aurului. M-am referit doar la unele probleme privind cumpararea de aur de catre BNR. Am mentionat de la inceput ca, in zilele noastre, o banca centrala poate cumpara aur de oriunde din lume. Daca se decide o cumparare, pretul cel mai mic este de preferat. In acest context, am amintit ca Romania aplica TVA la pretul aurului, astfel ca pretul productiei autohtone de aur risca sa depaseasca pretul pietei mondiale.
Am explicat ca, daca BNR ar avea drept de preemtiune asupra cumpararii de aur extras din Romania, asa cum se prevede in proiectul de lege privind exploatarea resurselor natruale cu continuturi de metale pretioase, exercitarea acestuia se va face in anumite conditii. Conform legilor in vigoare, BNR are misiunea sa asigure stabilitatea preturilor si stabilitatea finaciara. In consecinta, nu este rational ca banca centrala sa faca cumparari de aur care ar pune in pericol aceste obiective.
Experienta a aratat ca o pondere a aurului in totalul rezervelor internationale de 10-20 la suta se potriveste bine economiei romanesti. In prezent, aceasta pondere este de aproximativ 10 la suta. De semenea, este optim ca rezervele valutare (exclusiv aurul) sa acopere sase luni de importuri viitoare de bunuri si servicii. In concluzie, cumpararile de aur trebuie sa fie compatibile nu numai cu stabilitatea preturilor, dar si cu mentinerea concomitenta a acestor proportii.
Avand in vedere cele de mai sus, rezulta ca exista loc pentru ceva cumparari de aur. Mai departe insa, trebuie avuta in v