Scorsese e maestru in 2010; pentru cine nu a vazut Taxi Driver sau Mean Streets, Shutter Island va parea opera unui regizor nascut nu prea demult, curios de matur pentru virsta lui. Cind auzi "Martin Scorsese", te gindesti la Robert de Niro in Taxi Driver (imbracat intr-un ham cu pistoale, gol pina la briu, in fata oglinzii: - Are you talking to me? Cu mine vorbesti? - Are you talking to me ‘cause I don't see no one else standing here! Cu mine vorbesti, ca nu mai vad pe nimeni altcineva aici); sau te gaindesti la Harvey Keitel in Mean Streets (Strazile rele) - o gasca de oameni rai din cartierul italian fac tot felul de timpenii periculoase, insa Harvey vrea sa-si aranjeze combinatiile dupa principii catolice; sau la gardienii Scorseze Securitype care i-ai vazut nefacind nimic in veste antiglont pe la metrou prin Bucuresti. S-ar putea sa mai existe undeva si amintirea filmelor de batrinete. Renumele lui Scorsese devine secundar in fata lui Leonardo di Caprio: blondul inecat de fraged impreuna cu iubita lui titanica isi demonstreaza maturitatea de actor prin Scorsese; crescut cu "strazile rele" ale New-York-ului, maestrul regizor avea nevoie de inca un tinar actor-personaj ambitios pina la auto-distrugere, asa, ca de Niro si Keitel mai demult: in anii 2000, Gangs of New Yorksi The Aviator faceau spectatori la noi in primul rind datorita faimei cuplului regizor-actor principal, cu nimic indatorati esteticii naturaliste marca Scorsese - anii '70. Dincolo de profesiunea de credinta in underground-ul new-yorkez al tineretii, Scorsese s-a plimbat, intre Raging Bullsi Goodfellas, prin thrillere de nevoie (Cape Fear) sau reinterpretari in cheie noirale inepuizabilei lumi gangsteresti (The Departed), reusind sa pastreze demnitatea fiecarui proiect tocmai prin arta sa de regizor dedicat, iubitor de cinema. Avindu-l cu sine pe Leo, e imposibil ca Scorsese sa nu fi observat rece