Dascălii îşi fac calcule înainte de începerea şcolii: vor munci aproape pe gratis. Profesorii care vor preda în localităţile limitrofe din Vestul ţării câştigă din toamnă un nou statut, acela de profesor-navetist.
Comasarea şcolilor înseamnă drumuri mai lungi pentru dascălii de la sat. Amalia Catrinoiu, de 25 de ani, va preda geografie, pentru al doilea an la rând copiilor din satele timişene. Practică meseria din pasiune, dar regretă situaţia la care s-a ajuns.
„Am ore de geografie la Iohanisfeld, la Iecea şi la Gătaia şi a trebuit să îmi iau şi ore de religie ca necalificat la Lenauheim ca să ajung la 18 ore, să fiu plătită”, a spus Amalia. Practic, tânăra va călători de două ori pe săptămână câte o oră şi zece minute cu autocarul care o va duce spre Iohanisfeld şi cel puţin o dată pe săptămână va face drumuri a câte 40 de minute spre celelalte localităţi.
Au un al doilea job, merg pe bicicletă sau cu mâncare de acasă pentru a supravieţui navetei
După un simplu calcul, profesoara şi-a dat seama că, dacă va renunţa la orele de la Gătaia, va călători lunar aproximativ 2.000 de kilometri şi va plăti pentru transport câte 292 de lei lunar, bani ce nu vor fi decontaţi. „Jumătate din bani se vor duce pe navetă, mai rămânem cu satisfacţia că suntem profesori. Nu ştiu cum o să mă descurc, sunt cam încurcată”, a spus Amalia Catrinoiu.
Navetişti pe banii lor
Cristian Şodâncă este profesor de istorie la Anina, în judeţul Caraş-Severin, de trei ani. Acesta locuieşte în Reşiţa şi pentru a avea un loc la catedră este obligat să facă naveta. Tânărul pierde zilnic pe un singur drum 25 de lei. Naveta o face timp de trei zile pe săptămână. „Un singur drum înseamnă aproximativ 50 de minute, poate chiar şi o oră jumate pe perioada iernii, pentru că este un drum dificil. Pe lună, naveta mă ajunge undeva la 300 de lei. Salariul meu aj
