Dezbaterile legate de buget comprima doua filosofii de viata: din lipsa de idei, una merge pe ideea cumpatarii si a retinerii, cealalta continua modul riscant in care s-a miscat Romania in ultimul deceniu. A venit timpul „dezbaterii" bugetului, acea tirguiala anuala, netransparenta, in care unii parlamentari sint, de obicei, induplecati, in schimbul a ceva, ca sa lase deoparte principiile. Iar ultima saptamina a fost plina de pozitii de „principiu". E un moment special, determinat nu numai de rigorile crizei, ci si de pozitionarile preelectorale ale partidelor. Care ar fi cele doua viziuni bugetare ale anului electoral 2012 (anul iesirii credibile din criza sau al reintrarii intr-o alta recesiune)? Cuvintul de ordine al Guvernului este prudenta: fara indexari de pensii, fara mariri de salarii, deficit cit mai mic, imprumuturi cit mai putine. Romania incepe de la anul sa-si achite datoria. E mare, raportata la buget, si a crescut extrem de rapid in ultimii trei ani. De la BNR cuvintul de ordine este: atentie! Generatiile devin sclavele celor de acum, datoria publica se dubleaza la fiecare doi ani. In 2006 era 12% din PIB, in 2010 era 31%, acum a ajuns la 40%. Asadar, deficit de maximum 3%, intr-un scenariu de crestere economica. FMI cere pregatirea pentru „vreme de furtuna". Prin urmare, cu tabloul datoriilor in fata, niet salarii, niet pensii, niet bani in plus la educatie si sanatate. Rostogolirea datoriilor, plus altele noi, facute pentru acoperirea golului de la fondul pe pensii, ar pune usor la zid Romania in fata pietelor, la costuri extrem de mari. In doi ani de zile, poate ajunge intr-o situatie necontrolabila. De cealalta parte, USL ne preda lectia inversa: statul trebuie sa cheltuiasca mai mult in vremuri de criza, sa devina un jucator important in piata, sa participe la investitii. In general, pentru opozitie ( a se citi, din ce in ce mai apasat, socialisti