Intr-un context mult prea infierbantat de discursuri vindicative si tirade razboinice, as vrea sa aduc in discutie o tema care ne invita mai degraba la reflectie si analiza minutioasa – daca vreti, un obiectiv postreferendum, pentru o perioada cand speram sa intram intr-o noua paradigma politica, sa aflam un alt debuseu energiilor nationale: mai rodnic, mai creativ. si anume, conflictul din Transnistria.
Ce relevanta are Transnistria pentru politica romaneasca? Cum se poate extirpa acest abces purulent? Poate fi decuplata Moldova de fasia de pamant din stanga Nistrului, devenita o piatra de moara agatata de gatul sau, impiedicandu-i avantul pe o cale romaneasca si europeana de evolutie?... Multi dintre dumneavoastra veti strange din umeri sau veti da a lehamite din mana. La fel se manifesta si multi basarabeni atunci cand se gandesc la Bucovina de Nord sau la sudul Basarabiei, pe care le-a mostenit Ucraina de la defuncta Uniune Sovietica: respectiv, ca la niste teritorii pierdute, fara o legatura directa cu viata lor actuala, desi acolo avem circa 500.000 de conationali, despre care nu stim aproape nimic. Transnistria este o problema romaneasca, pentru ca a fost inventata de Stalin in 1924 exclusiv pentru a torpila interesele romanesti, pentru a submina integritatea teritoriala a Romaniei, pentru a mentine tara noastra intr-o perpetua stare de vasalitate si nesiguranta in raport cu Rusia. Caci, daca firmele rusesti de energie din Romania sunt fata "soft" a tentaculelor moscovite, Transnistria reprezinta miezul dur al modelului rusesc de civilizatie: un muzeu sovietic sub aer liber, un sistem de represiune si de indoctrinare bine puse la punct, actionand prin sicane si diversiuni sistematice. Opinia publica romaneasca isi aminteste, poate, de asediul la care fusesera supuse scolile romanesti de la Tiraspol, Tighina si Rabnita, in vara-toamna lui 2004, de catre t
