Astăzi, 13 iunie, se împlinesc 22 de ani de la unul dintre cele mai negre episoade ale democraţiei româneşti postdecembriste. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, autorităţile vremii au intervenit în forţă pentru a împrăştia demonstranţii bucureşteni aflaţi de 52 de zile în Piaţa Universităţii.

Evenimentul urma să se transforme într-o sângeroasă mineriadă în care peste 1.000 de persoane au fost rănite, iar şase au murit. Bilanţul oficial înaintat de autorităţi cu privire la numărul morţilor preciza că în urma intervenţiei brutale a minerilor au murit şase persoane, dintre care patru prin împuşcare, însă conform asociaţiilor victimelor mineriadelor numărul celor care şi-au pierdut viaţa ajunge la 100.

CLICK AICI pentru a accesa fotogaleria

După ce Piaţa Universităţii a fost ocupată de protestatari timp de 52 de zile, pe 12 iunie 1990, în piaţa din centrul Capitalei au avut loc ciocniri violente între manifestanţi şi poliţişti. În acea seară, preşedintele Ion Iliescu a făcut un apel public televizat prin care cerea apărarea democaţiei împotriva grupurilor de extremişti prezenţi în piaţa publică: "Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită“.

În urma acelui semnal venit de la Bucureşti, patru garnituri de tren pline cu mineri din Valea Jiului conduşi de liderul sindical Miron Cozma, “Luceafărul Huilei”, au plecat spre Capitală pentru a apăra democraţia. A doua zi, după ce în Bucureşti, încep 24 de ore de haos şi teroare. Ortacii au devastat sediile partidelor istorice şi cel al ziarului România Liberă, iar mii de bucureşteni au fost bătuţi animalic cu bâte, pentru simplul motiv că purtau barbă sau ochelari de vedere. O simplă suspiciune a unui miner potri