Ion Ianoşi (85 de ani) povesteşte despre norocul de a fi scăpat cu viaţă în timpul războiului, când naţionalitatea şi confesiunea l-ar fi putut trimite direct la Auschwitz. A scăpat pentru că nu s-a dus la bunicii săi, în Ardealul ocupat de maghiari. Apoi, în comunism, a devenit un intelectual de stânga

Nu-i obişnuit un interviu cu Ion Ianoşi, deşi te-aştepţi să provoace un antrenant tenis al ideilor, în care serveşte exclusiv de pe partea stângă. Sunt câteva momente, poate datorate hazardului, poate temperamentului acestui fin intelectual, care nu se înregistrează neapărat pe reportofon, dar care, pur şi simplu, e păcat să se piardă.

Momentul numărul 1. Când Ion Ianoşi primeşte premiul Şerban Cioculescu pentru memorialistică într-o frumoasă festivitate organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române. Momentul numărul 2. Când, în totul muzeul, nu se găseşte o sală liberă pentru un interviu cu reporterii „Weekend Adevărul“. Momentul numărul 3. Când Janina Ianoşi, soţia sa, se alătură dialogului, însă doar ca spectator. Momentul numărul 4. Când Ion Ianoşi se teme să nu-şi fi lăsat haina într-o cameră pe cale să fie închisă. Momentul numărul 5. Când reporterul merge în căutarea hainei, iar reportofonul înregistrează un duios moment: „Cum merge?“. „Merge bine, însă foloseşti masculinul unde trebuie feminin!“ (n.r. – în limba maghiară, nu există gen)

Momentul numărul 6. Când Lucian Chişu, directorul Muzeului Literaturii, ne solicită să părăsim incinta, pentru că s-a făcut târziu: „Aţi intrat pe teritoriul nostru şi v-aţi rezolvat problemele. Cutumele sunt altele“. Momentul numărul 7.Când Ion Ianoşi îl roagă pe reporter să-i trimită, dacă poate, un exemplar din ziar şi, ca reporterul să nu-şi noteze adresa greşit, îi oferă copia de pe cartea sa de identitate. Momentul numărul 8. Când Ion Ianoşi îi oferă reporterului două dintre volumele