Am primit The Wilson Quarterly/Primăvara 2005 (volumul XXIX, nr. 2), revistă pentru care mulţumesc din suflet domnului profesor Virgil Nemoianu: domnia sa a avut bunăvoinţa nu doar de a-mi semnala articolul lui Joel Kotkin The Postmodern City (pp. 16-27), ci să îmi şi trimită revista, care este o publicaţie a Woodrow Wilson International Center for Scholars şi apare sub sloganul "surveying the world of ideas". Articolul menţionat se dovedeşte a fi extrem de fertil pentru o discuţie asupra unei teme care preocupă America într-o mai mare măsură, poate, decît Europa, fără ca prin aceasta tema în chestiune să fie mai puţin universală: vor supravieţui marile oraşe, megalopolis-urile lumii? Sau, mai nuanţat - cîtă vreme autorul defineşte conceptul de oraş, îi trasează istoria şi feluritele întrupări şi, după prezentare, face predicţii îngrijorate -, oraşele, depărtîndu-se de forma care le-a consacrat la origine şi le-a adus în ipostazele contemporane, se pot şi în viitorul previzibil autosusţine în formele acromegalice, traversate de angoase, sau va surveni, din exact această pricină, o nouă "glaciaţiune", un nou "dezurbanism"? Descrierea oraşului - sacred, safe and busy - nu este - spre lauda autorului care o reiterează - "nouă" decît ca sintagmă, ci una de bun-simţ, şi cred că discuţia interesantă porneşte tocmai după ce, afirmînd cele trei atribute de mai sus, Kotkin sugerează că identitatea marilor oraşe este subminată la fiecare dintre aceste trei paliere (cărora, pe parcurs, el le mai adaugă cîteva "codicile"). De la început, însă, merită făcută observaţia că discuţiile în perspectivă amplu-istorică, în care referinţele şi exemplele pot fi arhaice şi antice, redevine serioasă nu numai în ceea ce priveşte oraşul contemporan, ci şi, din ce în ce mai mult, în ceea ce priveşte aşezările umane viitoare. Putem iarăşi vorbi în termeni de mari migraţii, de invazii şi