Noul război mondial este războiul contra terorismului. Lumea se întreabă, pe bună dreptate, cînd şi, mai ales, cum vom şti că acest război s-a sfîrşit. Sau, poate, e un război fără sfîrşit... Civilizaţia euro-atlantică a făcut faţă pînă acum oricăror confruntări cu formele Răului. În secolul XX a avut de înfruntat nazismul şi comunismul şi a reuşit să le învingă pe amîndouă. Acum vom înfrunta terorismul, apucătura criminală venită din deşertul care stăpîneşte suflete musulmane chinuite. Remarc în treacăt (poate este numai o speculaţie fără acoperire) că duşmanul se mută tot mai la Est: întîi la Berlin, apoi la Moscova, acum în plină Asie. În orice caz şi acest război se va încheia printr-un act de justiţie. Al doilea război mondial s-a încheiat cu Nürnbergul, denazificarea şi cu dezmembrarea Germaniei. Războiul rece s-a încheiat cu procesele marilor lideri comunşti din toate ţările Pactului de la Varşovia, cu decomunizarea Estului Europei şi cu spulberarea URSS. Cum va arăta finalul acestui război? Nu am nici o îndoială că acest final va cuprinde un moment judiciar. Un tribunal (probabil internaţional) va judeca şi pedepsi marii terorişti şi pe bogaţii lor protectori. Încerc, în cele ce urmează, să anticipez care vor fi problemele cu care se va confrunta un astfel de Tribunal. Încă de la început, contrar opiniei multor activişti pentru drepturile omului, aş spune că actuala conjunctură nu trebuie să ne ducă la grăbirea înfiinţării Curţii Internaţionale Penale. După cum se ştie, în 1998, la Roma, mai multe ţări printre care şi România, au semnat un Tratat internaţional prin care se pun bazele unei Curţi Internaţionale de Justiţie Penală - fireşte, ONU este esenţial implicată în acest proces. Printre marii opozanţi ai acestui Tratat: SUA. Reticenţele SUA, pe care, dacă îmi amintesc bine, le-am discutat într-un articol de acum cîteva luni, par a fi confirmate