Moş Crăciun mai păstrează trăsăturile unei demonism propriu fiinţelor malefice, scrie etnologul Marcel Lapteş, în cartea Timpul şi sărbătorile ţăranului român. Marcel Lapteş a făcut o radiografie a felului în care sunt percepute tradiţiile vechi ale zilelor de Crăciun, în satele hunedorene.

Locuitorii satelor din Hunedoara aproape izolate de civilizaţia cu care ne-am obişnuit au păstrat tradiţiile vechi, cu origini păgâne, specifice zilelor de Sărbătorii Crăciunului. Etnologul Marcel Lapteş a prezentat în cartea sa Timpul şi sărbătorile ţăranului român obiceiurile arhaice de Crăciun, din satele hunedorene.

Moş Crăciun adus pe calea cea bună

„Moş Crăciun mai păstrează trăsăturile unei demonism propriu fiinţelor malefice,în sensul că la început se arată ostil Naşterii pruncului Iisus şi trebuie convertit (în unele legende populare pedepsit prin tăierea mâinilor). În faţa miracolelor săvârşite asupra Crăciunoaiei, devine aşa cum îl ştim drept simbol al sărbătorii, plin de bunătate şi dăruire faţă de copii”, scrie Marcel Lapteş. Crăciun e identificat cu o zeitate precreştină (Saturn), a cărui sărbătoare precede reînoirea anului.

„În satele din Ţinutul Pădurenilor, în Ajun se pregătea „Crăciuniţa”, o pâine specială care se aşeza peste o grămăjoară de otavă. Sătenii credeau că în acea noapte va veni „calul lui Crăciun” şi va mânca din ea ca să ne dea anul ce vine bogat şi cu noroc”, scrie Marcel Lapteş. Oamenii din Pădurenime nu mai puneau mâna pe cuţit şi topor după apusul soarelui în Ajunul Crăciunului, de teamă că vor avea accidente. De asemenea, în zonă se spune că în aceste zile de sărbătoare, nu este bine să dai bani cu împrumut. În satele din Ţara Haţegului, femeile aşezau pe masă merinde pentru cei morţi, care erau aşteptaţi să vină să se arate la miezul nopţii.

Ritualuri cu iz erotic

Ajunul Crăciunului şi Cr