Consiliul Național al Audiovizualului nu prididește în a amenda companiile de televiziune pentru încălcarea regulilor elementare ale jurnalismului. Una dintre cele mai frecvente abateri este părtinirea, jocul în defavoarea adevărului pe care toți jurnaliștii, dar toți!, susțin că îl servesc.
Codul Audiovizualului precizează în art. 64 că furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte mai multe principii, cum sunt informarea corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă cu privire la un fapt sau un eveniment, iar în art. 66 consemnează că, în programele de ştiri şi de dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie respectate asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie.
Consemnată ca un principiu de bază al jurnalismului, dezvoltată pe pagini întregi în ghiduri de conduită, coduri etice și manuale, imparțialitatea este privită simplist în jurnalismul românesc actual. Genurile de dezbatere și talk-show politic din televiziune rezumă adesea echilibrul la a pune față în față invitați din partide reprezentând puterea și opoziția. Unul zice că e albă, celălalt că e neagră. Asta înseamnă imparțialitate în abordarea subiectelor controversate? „Pe naiba!“, ar fi exclamat un reputat profesor de media chestionat de studenții săi. Eroarea pleacă de la confuzia pe care mulți jurnaliști o fac, raportându-se la persoane sau partide, în loc să se refere la fapte. Față de fapte trebuie păstrată distanța corectă, în jurul faptelor trebuie ridicat eșafodajul de date, declarații și opinii, așa încât să rezulte adevărul. E la fel fie că e vorba de știri, de talk-show, de investigație, în ziar și revistă, la televiziune și radio, în
