Papa Francisc e de aceeaşi părere cu Murphy: Cele mai nedorite lucruri sunt cele mai sigure; de exemplu, moartea şi impozitele. Din acest motiv, el respinge ideea că se poate cumpăra pacea veşnică cu banii de taxe. Iată cum a exprimat Suveranul Pontif acest lucru, citat fiind de ziarul britanic The Independent: „The Argentinian religious leader said Christians who donated money to the church but stole from the state were leading a «double life» and were sinners who should be punished”. În traducere: „Liderul religios argentian a spus că creştinii care au donat bani bisericii, dar au furat de la stat duc o «viaţă dublă» şi sunt păcătoşi care trebuie pedepsiţi”. Şi propune şi cum să fie osândiţi (chiar dacă Biserica Catolică s-a exprimat adesea împotriva pedepsei cu moartea): „Tie them to a rock and throw them in the sea”. Adică: „Să fie aruncaţi în mare cu o piatră de gât”.

În acest discurs apar însă două probleme economice. Prima: Conducătorul Bisericii Catolice reacţionează mai degrabă ca un zapciu, decât ca un responsabil cu cele veşnice, tunând şi fulgerând împotriva celor care consideră nedrepte taxele şi preferă să dea bani de bună voie bisericii, decât statului. A doua: Oamenii nu pot fura de la ei.

Şi încă un lucru care mi se pare relevant în acest demers pro-secularizare al liderului spiritual de la Vatican. Papa ia poziţie împotriva haiducilor, adică a celor care protestează contra nedreptăţii sociale, şi jefuiesc politicieni bogaţi, cărora nu le dau banii „datoraţi” din impozite, ca să-i ajute (prin intermediul bisericii) pe săraci - considerându-i, nici mai mult nici mai puţin, decât nişte tâlhari.

Din păcate, cu acest prilej, înalta faţă bisericească dezavuează solidaritatea liber consimţită, şi îşi lasă enoriaşii la mâna solidarităţii sociale. Făcută de nişte politicieni care ne-am aştepta să-şi pună la bătaie mai întâi propr