Merita sa remarcam tiparul nou, de implicare mai pronuntata a lui Traian Basescu in chestiunile "executive". Cazul este cu atit mai interesant cu cit este pentru prima data, dupa 1992, cind un presedinte in functie patroneaza investirea unui nou guvern. Ultimele zile ne-au oferit imaginea unei puternice implicari a presedintelui Romaniei in chestiuni pe care le consideram a tine de competentele Guvernului. Pentru unii observatori, este o fortare a limitelor atributiilor prezidentiale, o atitudine care afecteaza procesul natural de negociere politica in interiorul coalitiei de la Palatul Victoria, precum si intre aceasta si societate. Pentru altii, este o utilizare benefica a autoritatii prezidentiale, spre a ajuta Guvernul sa cistige timp (spre exemplu, in cazul bugetului) si sa nu devina excesiv de vulnerabil in dialogul cu partenerii sociali. Aceasta implicare a sefului statului mi se pare benefica, mai ales in conditiile crizei economice cu care a ajuns sa se confrunte si Romania. Constitutia ii permite presedintelui sa-si angajeze mai mult raspunderea, de partea guvernului, in astfel de momente. Decizia de a actiona sau nu tine de particularitatile procesului politic: atunci cind seful statului este de acord cu formula guvernamentala si cu linia doctrinara a Guvernului, presedintele se poate implica mai mult in chestiunile executive (sa nu uitam ca el este, totusi, parte dintr-un Executiv bicefal). Nu este insa obligat, politic si moral, sa o faca: la fel de bine, se poate detasa sau se poate manifesta critic fata de actiunile Guvernului, atunci cind acesta este format din adversarii sai ori adopta o linie politica neconvenabila presedintelui. Nu voi aborda aici - o voi face cu alta ocazie - tema reformei constitutionale dorite de Traian Basescu, limitindu-ma la exprimarea unui sincer scepticism, care merge pina la opozitie deschisa fata de intarirea competentelo