Plafonarea, în atletism, e un lucru cunoscut şi considerat cu toată responsabilitatea. Oricât s-ar antrena şi oricât de mulţi bani s-ar cheltui cu pregătirea lor, biologia unor sportivi spune: atât, mai mult nu se poate! La fel stau treburile şi cu sentimentele, şi cu gândirea, şi cu simţurile. Unii sunt surzi din naştere, iar alţii au tot din naştere un auz absolut. Dacă unele diferenţe sunt la vedere, trebuie să le definim şi să le măsurăm şi pe acelea acoperite. În timpul unui spectacol, un june prim, care urma să-i dea replica unei îndrăgostite, a avut brusc o dumirire şi dramoleta a dat în comedie. Tu numă iubeşt cât te iubesc eu! i-a spus actriţa, reproş pe care el ar fi trebuit să-l contreze cu fraza: Ba nu, eu te iubesc de două ori mai mult, ba chiar de zeci de ori! Când femeia i-a zis "Tu nu mă iubeşti cât te iubesc eu!", bărbatul, ignorând complet indicaţia regizorală, a rămas un timp cu gura căscată şi apoi a înterbat: Şi cum măsori asta?
Dacă putinţa de a iubi ar suporta nişte unităţi de măsură, lumea s-ar da peste cap. Dicţionarul iubirii e încă una din cărţile care, dacă s-au scris, ar trebui rescrise toate pe schimbările pe care le aduce veacul XXI.
Dicţionare ale sexualităţii umplu rafturile tuturor librăriilor, dar sexul are propriul dicţionar, unde afecţiunea e numai un capitol şi nu cel mai conţinător. Oare peste cât timp vom avea şi analize ale trăirilor, cuantificate la fel ca analizele sângelui? În ce priveşte inteligenţa, IQ-ul face primele treptizări. E foarte probabil ca să avem în curând metode mai credibile de apreciere a calităţilor minţii. Şi mai direcţioante, pentru că poţi fi mărginit într-o privinţă şi foarte dotat în alta. IQ-ul e o invenţie americană care tulbruă apele, dar una care să le şi limpezească încă nu avem. Într-una din monografiile dedicate geniului lui Beethoven af
