Peste două milioane de români lucrează în străinătate. Câţiva dintre aceştia au plecat de aici ca să conducă acolo; au fost aleşi din zeci, sute sau chiar mii de omologi din alte ţări, după ce în România au demonstrat că pot face faţă unor responsabilităţi mai mari, scrie revista BUSINESS Magazin .
Şi-au găsit locul peste tot în lume - în Europa, America, Asia sau Africa -, câştigă bine şi, spre deosebire de ceilalţi conaţionali care lucrează în străinătate, păstrează o relaţie lipsită de revoltă cu ţara natală. Nu sunt resemnaţi, nu exclud gândul de a se întoarce să lucreze aici şi nici nu văd în România o ţară cu lipsuri multe şi oportunităţi puţine. Ei nu au plecat de la rău la bine, ci de la bine la mai bine, iar toată povestea relocării nu poartă încărcătura unei tranziţii fundamentale, ci reprezintă mai degrabă o experienţă personală şi profesională nouă şi prin care trebuie să treacă, la un moment dat, orice manager cu pretenţii.
Mariana Gheorghe, care conduce cea mai mare companie din România - OMV Petrom -, Liliana Solomon, CEO Vodafone, sau Călin Drăgan de la Coca-Cola sunt doar câteva exemple de oameni care, până să ajungă să conducă afaceri mari în România, au condus divizii sau departamente în străinătate. Se întâmplă în orice domeniu, iar importul şi exportul de manageri a devenit un fenomen firesc. Mulţi văd în mandatele internaţionale pe care le primesc cel mai bun stagiu de pregătire pentru o poziţie mai importantă şi, de multe ori, evoluţiile ierarhice ulterioare le confirmă supoziţiile.
Să luăm un exemplu concret: Cristian Negrescu lucrează ca senior director de operaţiuni pentru categoria de ciocolată la nivel global în cadrul Kraft Foods. Numirea în această funcţie a avut loc în urmă cu trei luni, însă cariera de expat şi-a început-o în urmă cu 12 ani, când, din funcţia de director tehnic adjunct la fabrica din Braşov