Miron Cozma e in pragul infarctului. Regimul penitenciar nu-i prieste. La fel, alte nume grele ajunse dincolo de gratii acuza conditiile din puscarii. Asta demonstreaza ceea ce stiam: nu-i bine sa ajungi acolo!
Desigur ca printre miile de probleme care trebuie rezolvate se afla si situatia din puscarii. Ar trebui un regim mai usor de suportat, rolul penitenciarelor in lumea civilizata este mai mult unul de reeducare subtila decit de pedepsire. Dar cred ca aceasta problema mai suporta aminare.
Nu trebuie sa ocupe prima pagina a agendei politicienilor si societatii civile, chiar daca tine, adesea, prima pagina a ziarelor. Miron Cozma, sarmanul, are probleme cardiace. Un cap al lumii interlope, Udila, suferise de „atrofierea organelor genitale" si cerea sa iasa de la zdup.
Trutulescu a fost invoit sa-si repare dantura la un cabinet privat pentru ca la cabinetul penitenciarului nu aveau conditii foarte bune. Lui Petru Nica (jefuitorul secolului) i-a slabit vederea in puscarie. Din aceste putine exemple reiese, clar, ca la puscarie e greu, rau, de-a dreptul incomod. E aproape la fel de rau ca in spitale.
Cu diferenta ca alocatia de hrana pentru puscariasi e de trei ori mai mare decit pentru bolnavi. Unii au platit asigurari ca sa beneficieze de tratamente medicale, altii platesc pentru faptele lor si vor tratamente mai umane. Se poate spune ca puscariasii sint hraniti mai bine pentru ca muncesc. De parca bolnavii care ajung la spitale nu ar fi muncit.
Da, e rau in puscarii, desi exista puscariasi simpli si puscariasi de lux, desi, adica, raul are si el gradele lui de comparatie.
In sensul ca sint incomparabile conditiile in care se desfasoara detentia lui Miron Cozma (si, pina deunazi, cea a lui Fane Spoitoru) si inghesuiala din dormitoarele comune ale gainarilor si sutilor de doi bani, cu un aer greu
