Gabriela Melinescu

Jurnal suedez (3 vol.)

Editura Polirom, Iasi, Colectia „Ego-grafii“, 2003-2004, 320 p.

Vera Calin

Post-scriptum. Insemnari 1997-2002,

Editura Institutului Cultural Roman,

Bucuresti, 2004, 200 p.

Citeva „post-legomene“ la prescriptia antica asupra „bunei folosinte a cuvintelor“: glosele Verei Calin (de regasit in Post-scriptum. Insemnari 1997-2002) privitoare la jocurile de sensuri pe care le face posibile juxtapunerea a doi termeni din acelasi cimp semantic: „exil“ si „emigrare“. Sau, din aceeasi cazuistica, la Gabriela Melinescu, transcriptiile febrile ale complicatelor relatii cu Strainul, cu Celalalt devenit, in exil, Aproape. Dar si, deopotriva, cu Departele, cu prietenii din tara (Jurnal suedez, Editura Polirom, Iasi, 2003-2004).

Totul in termenii arcanelor unor rhune – fascinante pentru scriitoarea emigrata in limba suedeza – menite sa descifreze, cumva paradoxal, un trecut si un prezent unificate de firul rosu al traumei personale. Si, nu in ultimul rind, de cel al iubirii ori al trairii artistice.

Cit de diferita poate fi perceptia idilei semantice ori, dimpotriva, a logomahiei intre cei doi termeni, e o chestiune asupra careia Vera Calin mediteaza reiterativ. O notatie din cursul anului 1997 se refera la o vizita a autoarei, insotita de unul dintre nepotii ajunsi la virsta adolescentei, la muzeul unde ea obisnuia sa-l duca in copilarie. Expozitia Exiles and Emigrés prezenta opere ale artistilor exilati de nazism si de comunism sau care emigrasera in cautarea unor centre de radiatie artistica. Tablourile de Beckett, Kandinsky, Grosz, Chagall si altii nu-i spun nimic nepotului lipsit de orice fundal referential.

Dar devin aproape un leit-motiv in notatiile jurnaliere ale omului de litere Vera Calin, emigrata/ exilata de peste douazeci de ani intr-o Amer