Din 10 februarie, la comanda forţei expediţionare a NATO, din Afganistan, se află generalul Joseph F. Dunford Jr. , care ar putea fi ultimul înstelat american ce ocupă acest post cheie, în dispozitivul trupelor dislocate de SUA, în Asia.
Acum va superviza retragerea a circa 100.000 de militari aliaţi, dintre care 68.000 sunt americani. Şi va răspunde de transferul de autoritate, la nivel local, de la trupele aliate la cele ale armatei afgane.
El a preluat comanda de la generalul John R. Allen, care urmează a fi următorul – nu şi ultimul, spre disperarea unor înstelaţi europeni răsăriteni – comandant suprem al forţelor NATO din Europa.
Casa Albă a avut grijă ca presa de peste Ocean să reţină detaliul că numirea lui Dunford marchează începutul sfârşitului războiului SUA în Afganistan.
Aici fiind vorba de un angajament prezidenţial, unul pe măsura preocupărilor opiniei publice americane de a fi restartată economia Statelor Unite, inclusiv printr-o diminuare a cheltuielilor destinate anterior forţei expediţionare trimisă de Pentagon în misiuni precum aceea din teatrul de operaţiuni militare din Afganistan.
De la promisiunea lui Obama, la dificultăţile concrete cu care se va confrunta generalul Dunford este o distanţă, pe care acesta din urmă a punctat-o, diplomat, în audierile din Senatul SUA: Recunosc că este mult de lucru şi provocările vor fi destule. Dar continuând cu atenţie şi determinare, cred că obiectivele noastre sunt realizabile.
Momentul de mare încercare va fi cel din aprilie 2014, când se vor organiza alegeri prezidenţiale în Afganistan. După care generalul Dunford va avea drept interlocutor un alt preşedinte, nu pe Hamid Karzai. Unul probabil previzibil, conştient de starea reală a trupelor afgane.
Aici fiind şi cuiul lui Pepelea – vorba vine – armata Afganistanului neavând o structură logistică capabilă să rezo
