In interviul de azi din Romania Libera, seful statului se vede obligat sa sara in apararea PD-L, inghesuit in corzi de ultimele desfasurari de evenimente, in special de cele legate de vami.
Argumentele aduse de seful statului, dincolo de observatiile legate de echidistanta obligatorie fata de partide (dar cine se mai impiedica de astfel de “mizilicuri”), nu limpezesc, in opinia mea, legaturile financiare dintre vami, evaziune fiscala si partidele politice.
Intrebare: Deci, nu e prea târziu?
T.B.: Nu putem reproşa instituţiilor statului că din 2005 încoace nu ar fi fost încercări: dincolo de cifrele pe care vi le-am dat vă amintesc cazul Otopeni, cazul Ploieşti.
Nu cred ca cineva poate fi de acord cu aceasta teorie. Coruptia endemica din vami exista de 20 de ani, cel putin. A nu reprosa institutiilor statului ca n-au actionat, cum au facut-o in ultimele sase luni, e o eroare. Adica, de ce au fost in stare acum si nu mai demult? DGIPI a fost scoasa din ecuatie, fara ca presedintele sa explice clar de ce anume. (“Acum s-a adoptat soluţia ca Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) să se infiltreze în sistem prin ofiţeri acoperiţi. DGIPI nu a fost implicată în această operaţiune.”). In schimb, SRI, sub directa conducere a presedintelui, a fost vioara intai in actiunile derulate. Si nu e nimic neobisnuit aici? Haida de!
Intrebare: Şi totuşi dvs. aţi spus că speraţi ca operaţiunea să ducă şi spre vârful piramidei politice.
T.B.: Când spun acest lucru mă refer la numirile în funcţii, fiindcă la fel cum se ştia despre vameşi şi poliţişti de frontieră că îşi încasau foloase proprii din trecerea frontierei, la fel se spune despre şefii de vamă sau cei numiţi în funcţii că ar trebui să aibă nişte contribuţii. Sper ca ancheta să ne ducă la astfel de numiri. Eu fac însă o deosebire clară între a da bani să fii numit şi a prim
