Pentru majoritatea jucătorilor australieni, trecuţi de 30 de ani, turneul final din Africa de Sud va fi ultima şansă de a juca la un Campionat Mondial. „Cine sare este cangur!“, ar putea fi sloganul Australiei, o naţională exotică, în care lipsa unei vedete de prim rang este compensată de experienţa şi unitatea grupului.
„Dumnezeu ne-a dat inteligenţa să descoperim minunile naturii", spunea scriitorul australian James Clavell, autorul romanului Shogun, sintetizând filosofia de viaţă a unui popor născut din curiozitatea exploratorilor europeni de a căuta noi teritorii la sud de Asia. Peste secole, a venit rândul australienilor să descopere una dintre „minunile" apărute pe Bătrânul Continent.
Aşadar, la Antipozi, soccer-ul a fost multă vreme o necunoscută, plasat mult în umbra sporturilor tradiţionale: cricket-ul, rugby-ul sau fotbalul australian. Bineînţeles, de vină a fost în primul rând izolarea geografică, „ruptă" însă în ultimii ani de exodul masiv al jucătorilor australieni în Europa. De asemenea, naţionala „Socceroos" a fost refuzată constant de fotbalişti cu dublu paşaport, cel mai cunoscut caz fiind al italianului Christian Vieri.
Odată depăşite aceste piedici, fotbalul australian şi-a câştigat un loc între marile forţe ale lumii, clasamentul FIFA din octombrie 2009 găsindu-i pe „canguri" pe un nesperat loc 14, cel mai bun din istorie. Majoritatea specialiştilor pun această evoluţie, încununată de două calificări consecutive la Mondiale, şi pe seama mutării Australiei în Confederaţia Asiatică începând cu anul 2006.
Într-adevăr, galben-verzii nu mai aveau nimic de demonstrat în Zona Oceania, acolo unde au călcat totul în picioare de-a lungul anilor, stabilind şi două recorduri mondiale: 31-0 într-un meci oficial cu Samoa Americană, cu atacantul Archie Thompson marcând nu mai puţin de 13 goluri!
Nimic după Vid