Acest text nu este despre investiţia de la Roşia Montană în sine.

Nu este menit să vă convingă asupra oportunităţii sau inoportunităţii proiectului. Comentariul este despre politică, despre acea politică ce v-a afectat, vă afectează şi vă va afecta viaţa până la ieşirea din sistem (o expresie cinică folosită, neinspirat, tot de către un politician).

România duce lipsă de politicieni în stare să ia şi mai apoi să-şi asume decizii. Adrian Năstase a făcut asta. Dacă vorbim de economie, a privatizat. Şi privatizând a scăpat bugetul de căpuşe. Poate aţi uitat ce însemnau căpuşele de la Sidex Galaţi sau de la Petrom. Călin Popescu Tăriceanu a luat decizii. N-a blocat nicio investiţie străină. A fost premierul cu adevărat liberal pe care l-a avut România (MRU are mari şanse să fie cel de-al doilea). Campionul deciziilor în politică este însă Traian Băsescu. Multe dintre acestea controversate, dar întotdeauna asumate. În ceea ce priveşte proiectul de la Roşia Montană, niciun partid de Opoziţie nu-şi asumă anunţarea unei decizii tranşante. Da sau nu. Iar cea mai ipocrită poziţie este să declari că nu ai încă o părere formată, că mai ai nevoie de timp ca să te decizi. Părerea mea este că niciun lider politic din România nu-şi poate asuma în acest moment, şi nici după alegeri, un refuz tranşant adresat companiei Roşia Montană Gold Corporation. În primul rând este vorba de calcul electoral: toată populaţia din zonă, vorbim de zeci de mii de oameni, este în favoarea proiectului, iar cine îi anunţă că mina nu se face se poate linge pe bot de voturile lor. În al doilea rând este vorba de creştere economică şi de bani la buget: partidul sau partidele aflate la Putere din toamnă vor face orice ca să-şi securizeze aceste avantaje economice, mai ales în vremurile pe care le trăim. Credeţi că vreunui lider politic îi pasă de ecologie? Dacă i-ar păsa, şi-ar lua în primul rând