De la ultimul event, din 1991, şi până în prezent, Ştiinţa se zbate în anonimat
Ultimii 10 ani din istoria Universităţii Craiova sunt de poveste, dar una haotică, fără intrigă, fără deznodământ, dar, inexplicabil, cu foarte multe puncte culminante.
De la ultimul event, din 1991, cei mai pătimaşi suporteri asistă la un spectacol grotesc, neînţeles, şi totuşi au puterea să facă din victorie nuntă şi din înfrângere înmormântare, chiar dacă echipa se zbate în mediocritate. Ştiinţa, celor care l-au iubit pe Oblemenco şi au plâns şi au râs alături de „Campioana unei mari iubiri”, Craiova Maxima, care a început cu Ilie Balaci şi s-a terminat odată cu accidentarea „Minunii Blonde”, în februarie 1984, a ajuns o himeră.
O făptură cu capul unui patron, Mititelu, care iubeşte sufocant, precum Lenny din romanul lui Steinbeck, „Oameni şi şoareci”, şi cu mâinile antrenorilor care nu au reuşit decât performanţe modeste în ultimii cinci ani, evitarea retrogradării. Antrenori sfătuiţi de patronul care se ghidează după motto-ul „my way or no way!”, omul care are impresia că doar cu pasiune şi iubire poate renaşte o echipă zămislită în trecut cu patimă.
Ultima victimă pe lista lui Mititelu este Piţurcă, un oltean la fel de căpos, dar care nu mai este compatibil cu fotbalul românesc, neînţeles de cei iniţiaţi în tainele Cooperativei sau de patronii care au impresia că au inventat regulile fotbalului. Adrian Mititelu nu mai are bani şi se bazează doar pe zecile de milioane de euro pe care Fondul Proprietatea trebuie să i le plătească, dar asta vom afla abia în martie. Până atunci, Piţurcă a fost dat afară, singurul antrenor în care mai credeau suporterii, cel care reuşea să aducă 25.000 de olteni pe „Ion Oblemenco”, în ciuda rezultatelor slabe, iar Universitatea Craiova riscă să fie sluţită şi mai mult. Se poate mai mult de atât? Până când va ajunge un substantiv p
