Hărţi vechi de 450 de ani, ce ascund secrete incomensurabile, vitralii şi picturi murale ale celor mai valoroşi cartografi ai noştri, cărţi de câteva secole şi un glob pământesc donat de Francois Mitterrand... Toate acestea se află la Muzeul Hărţilor şi Cărţii Vechi, din Bucureşti, în al cărui colecţie permanentă există şi o hartă medievală care arată locul în care a fost îngropată comoara lui Decebal... încă nedescoperită!
Dacă Gerardus Mercator a realizat, în perioada Renaşterii, o astfel de hartă, a cărei copie, de la 1620, atestă existenţa comorii regelui Daciei, înseamnă că respectiva comoară, pe care foarte mulţi au căutat-o şi încă o mai caută, nu este doar o legendă, pentru că aceste hărţi erau făcute cu minuţiozitate, pe baza documentelor istorice. Iar harta se găseşte pe unul dintre pereţii Muzeului hărţilor, de pe Strada Londra nr 39, lângă multe alte comori care aşteaptă să fie descoperite de publicul larg.
Prima atestare istorică a existenţei comorii pe care o indică şi harta lui Mercator îi aparţine lui Dio Cassius (155 sau 163/164 - 229) conform căruia, în urma cuceririi romane, au fost descoperite şi comorile lui Decebal, în albia râului Sargeţia, din apropierea capitalei Sarmisegetusa. Istoricul spune că Decebal "a abătut râul cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat acolo o groapă. A pus în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar după aceea a adus râul din nou în albia lui”. I-a sacrificat apoi pe cei care au muncit la îngroparea comorii, însă Bicilis, un tovarăş al său care cunoştea cele întâmplate, a fost luat prizonier şi a dat în vileag totul.
Afirmaţiile istoricului roman Dio Cassius au fost scrise la 200 de ani după cel de-al doilea război daco-roman (105-106), iar ceea ce se ştie foarte clar despre situaţia vremii este fapt
