Medicamentele care induc somnul ar trebui folosite pe o perioadă scurtă şi doar pentru a ne obişnui să adormim. Majoritatea somniferelor dau dependenţă. După administrarea continuă, riscăm să ajungem să nu mai putem dormi altfel decât cu medicamente.

Statisticile arată că o persoană din trei suferă de insomnie la un moment dat în viaţă şi că numărul insomniacilor este în continuă creştere. Acesta este principalul motiv pentru care am ajuns să dormim cu 20 la sută mai puţin decât dormeau predecesorii noştri în urmă cu un secol. Tulburările de somn au devenit o problemă atât de serioasă, încât companiile farmaceutice şi-au concentrat eforturile şi resursele asupra descoperirii unor tratamente care să inducă somnul. Majoritatea somniferelor sunt sedative hipnotice, o clasă specifică de medicamente care induc şi/sau menţin somnul.

Barbituricele dau nevroze

Cele mai prescrise sedative hipnotice sunt barbituricele şi benzodiazepinele. „Barbituricele pot avea ca efect advers nevrozele. Acestea se fac simţite uneori şi după o săptămână sau după zece zile de tratament. Dacă se întrerupe un tratament continuu de o lună-două, ele induc sevrajul, caracterizat prin somn agitat şi prin irascibilitate", spune prof. dr. Ioan Fulga, şeful Catedrei de Farmacologie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.

Spre deosebire de acestea, benzodiazepinele, medicamente de generaţie mai nouă, nu produc nevroze şi au o durată de acţiune mai scurtă, ceea ce prezintă avantajul că persoanele care le folosesc nu se trezesc cu senzaţie de ameţeală dimineaţa. Majoritatea sedativelor hipnotice necesită administrarea de doze tot mai mari pentru a-şi manifesta efectul dorit. Tocmai pentru a preveni creşterea toleranţei la aceste medicamente, medicii

recomandă pauze de tratament. Se poate încerca, de exemplu, ca, măcar o seară pe săptămână