● Environments, Fraktal, Next Dog Studio, 2013.
Încep să se producă şi la noi albume pe care autorii lor nu vor să le vîndă, de la care nu speră nimic în sensul comercial tradiţional al industriei muzicale, ci cel mult trag nădejde că ar putea deschide nişte uşi, că ar putea asigura o oarecare vizibilitate internaţională pe canale social media. Internetul permite, în prezent, colaborarea la acest nivel, crearea muzicii de dragul muzicii şi propagarea ei ţintită, spre zone unde are şanse să fie apreciată, dacă acasă acest lucru nu e posibil. Sigur, materiale de apartament s-au tot făcut la noi, de către diverşi pasionaţi jucîndu-se cu diverse pachete software, însă puţini s-au avîntat să producă un album înregistrat în condiţii profesionale (inclusiv pe vinil), care nu are şanse să vîndă mai mult de zece bucăţi în partea asta de Europă; adică albume precum Fraktal, al trioului Environments.
DE ACELASI AUTOR Libertinaj stilistic Un Ziggy Stardust al nostru Spiritual vs senzorial Exuberanţă şi vanitate Environments e unul dintre proiectele cele mai proaspete, ieşite din atelierul sonor bucureştean Next Dog Studios – responsabil şi cu producţia post-rockerilor noştri Valerinne, despre care am povestit în această rubrică, relativ recent. Pe albumul de faţă, producătorul Marius Costache are o implicare mai profundă, figurînd drept membru oficial al grupului (la „noise and effects“) alături de Alexandru Ghiţă (tobe îngropate în pomenitele „noise and effects“) şi liderul Ştefan Panea (muzica propriu-zisă, măcelărită şi restructurată de contribuţia colegilor săi). O notă importantă este că proiectul îl are ca invitat pe Mathieu Vandekerckhove, liderul belgienilor AmenRa, una dintre trupele pe val în post-rockul european al momentului prezent, şi o valoroasă portiţă politică spre realitatea muzicală a Occidentului, care are, în sfîrşit, şansa să asculte muzic
