Dar oare cit timp va mai trebui sa treaca pina sa ne acceptam trecutul asa cum a fost el? In loc sa intre in scena istoricii, polemica se poarta in termeni de filosemitism si antisemitism. De parca intre acesti poli nu ar exista si o cale de mijloc. De parca tragediile cauzate de nazism pot fi mai grave decit cele cauzate de comunism sau invers. Eu unul cred ca orice regim totalitar merita sa fie incriminat cu aceeasi masura. Moartea unora nu este, nu are cum sa fie mai acceptabila decit a altora. Am aflat, citind un articol semnat de Matei Visniec, despre recentul scandal redeschis in Franta in jurul scriitorului Louis-Ferdinand Celine; intentia initiala a Ministerului Culturii din Franta de a organiza o celebrare oficiala a 50 de ani de la disparitia prozatorului a fost retrasa, la presiunea unor foruri ale comunitatii evreiesti. Celine a fost, stie toata lumea, un antisemit convins (in scrieri precum Bagatelle pour un massacre ori Ecole des cadavres) si un sustinator al regimului nazist in Franta. Cu toate acestea, intr-o literatura din ce in ce mai vlaguita, cum este cea franceza de zeci de ani, e limpede ca autorul Mortii pe credit este cel mai mare prozator de dupa Proust. Daca nu cumva singurul cu adevarat mare... Sigur, in Occidentul in care corectitudinea politica a devenit obligatorie, avind forta unei adevarate ideologii, reactia oficialilor este un semn de precautie: in acest mod, s-a ingropat o polemica sensibila, care ar fi meritat insa dusa pina la capat in mod deschis, pentru ca problema de fond depaseste cu mult cazul particular al acestui mare scriitor. Discutia ne priveste si pe noi mai mult decit credem. In anii '90, ea a ocupat adesea paginile revistelor culturale, a stirnit polemici, confruntari aprinse, care nu au ajuns insa la nici un rezultat, pentru ca nu au reusit sa se elibereze de o patima care le-a rapit discernamintul. Trecutul trebuie