Este cel mai tradus autor din noul val de prozatori români. A câştigat numeroase premii literare în ţară şi în străinătate şi, totuşi, se simte abia la început. Înainte de a şti să scrie, a pictat „Iarna pe uliţă" a lui Coşbuc, copiind literă cu literă poezia. Cunoaşterea alfabetului a coincis cu naşterea unei pasiuni devoratoare pentru lectură, făcută pe atunci haotic, fără o legătură strictă cu vârsta. Citea practic tot ce prindea în mână, zile în şir, spre îngrijorarea părinţilor. Iar cu deprinderea scrisului a venit şi îndemânarea pentru compus poezioare. A visat de mic să devină scriitor, dar era „modest", abia dacă îndrăznea să se gândească că într-o bună zi i se va publica o carte. Proza a venit la „maturitate", prin şcoala generală. Prima carte a rămas totuşi nepublicată şi, se pare, aşa va rămâne. Iniţial nu a arătat-o din convingerea că este inutil să citească alţii ceea ce se petrece în intimitatea autorului, dar „după ceva ani am descoperit că era atât de proastă, încât n-am mai arătat-o nimănui", spune cu umorul specific Dan Lungu. În fond, prozatorul crede că literatura bună nu ţine doar de talent, ci şi de obişnuinţa scrisului. Debutul în presă şi-l face în perioada anilor de liceu, unul de matematică-fizică, urmat însă din voinţă proprie. Ca specializare la facultate a ales Sociologia - era imediat după Revoluţie şi Dan Lungu considera că astfel va putea înţelege mai bine ce se întâmplă în jurul lui. În plus, activitatea de sociolog, urmată şi ca profesie, actualmente fiind conferenţiar universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Iaşi, l-a ajutat şi în plan literar, cantitatea imensă de informaţie acumulată fiind utilă romancierului.
Un autor de succes
La un an după terminarea studiilor universitare, în 1996, Dan Lungu a iniţiat la Iaşi grupul literar „Club 8", care a adunat câţiva din cei mai buni tineri scriitori. To
