Ingrid Betancourt, fostă candidată la preşedenţia Columbiei, a fost ostatică, timp de şase ani şi jumătate, a unei grupări de gherilă. Ea a acceptat să vorbească, pentru Discovery, despre anii petrecuţi ca prizonier.
Ingrid Betancourt îşi aminteşte cum a fost răpită, împreună cu asistenta sa, Clara Rojas, la 23 februarie 2002, de un grup de rebeli, în timp ce se aflau în campanie electorală în sudul ţării, zonă controlată de gruparea de gherilă FARC. Se aventurase în această regiune, în ciuda avertismentelor autorităţilor. „La început, a fost ca şi cum aş fi mers în maşină alături de nişte străini. Dar, odată cu zilele care treceau, mi-am dat seama că nu sunt liberă. Nu aveai voie să mergi la toaletă, să te speli sau să mănânci. Aceste lucruri le realizezi cu timpul“, spune, pentru Discovery, Ingrid Betancourt.
Fosta candidată la preşedenţia Columbiei a precizat că, iniţial, planul grupării de gherilă era să facă un schimb de ostatici cu Guvernul. În plus, ea a adăugat că, deoarece negocierile nu avansau, a încercat de câteva ori să evadeze, dar fără succes. „Planul era să ne ofere la schimb pentru luptătorii de gherilă aflaţi în închisorile din Columbia, eram ca o monedă de schimb pentru ei. Termenul limită pentru acest schimb a fost de un an, altfel urma să fim omorâţi. Dacă vroiam să învăţ ceva, spuneam că nu mă interesează, iar ei îmi arătau cum se face. Dacă te vedeau că vorbeşti cu cineva, imediat te despărţeau de acea persoană“, mai spune femeia.
Viaţă de ostatic
Betancourt a declarat că prizonierii nu aveau decât două tipuri de haine: cele de îmbrăcat ziua, care de multe ori erau ude, din cauza ploilor torenţiale continue, şi cele de dormit, are trebuiau să fie ambalate meticulos în pungi de plastic. Prizonierii trebuiau să mărşăluiască de la o tabără la alta, stând foarte mult în ploaie, printre şerpi, furnici sau orice alte ins
