Cel mai recent film al lui Woody Allen e deschiderea perfecta pentru Cannes: nu te imbata, dar e dulce ca sampania pentru copii. Declaratia de dragoste a newyorkezului pentru Orasul Luminilor imbratiseaza larg mai multe epoci. Pana la premiera din seara asta, tot ce s-a stiut despre film a fost distributia.
Trebuie sa fac o marturisire: dupa cele doua ore dormite azi-noapte, cand am ajuns intr-un Cannes de vacanta, cu lume imbracata de vara, Mediterana valurind spre pista aeroportului din Nisa si cu si mai multi tigani decat am vazut de cand vin la festival (pe strada cu gara sunt plantati din 10 in 10 de metri) si cand mi-am si dus buimaceala la "Midnight in Paris", am inteles uluiala eroului.
Eroul e interpretat de Owen Wilson in, probabil, cel mai bun rol al sau de pana acum. Desi, la fel ca totii actorii din filmele lui Woody Allen, te lasa sa il vezi pe Woody Allen in spatele lui, Wilson e in stare nu doar sa gesticuleze la fel de mult si sa devina translucid (lasand maestrul sa-si faca numarul), dar are un soi de candoare pe care niciun regizor nu i-a exploatat-o pana acum atat de bine.
Prin el, ne miram si noi, nu doar Woody Allen. Cuuum? Sunteti Francis Scott Fitzgerald? Ce ati spus? Ernest Hemingway! Chiar??!! Ca alter ego al autorului, el este un scriitor in pana de inspiratie (ca Josh Brolin in precedentul film al lui Allen, "Vei intalni strainul din visele tale"/"You Will Meet a Tall Dark Stranger", aratat la Cannes anul trecut) care merge cu logodnica sa (o Rachel McAdams blonda ca atatea eroine ale lui Woody Allen) la Paris.
Cineastul ne explica totul din primele minute, filmand orasul in diferite momente ale zilei. Mai intai ploua, pe urma se face frumos, apoi vine seara. Aproape ca intrevezi schema filmelor sale, in care cuplurile parcurg o perioada de transformari, intra in deriva, apoi se regasesc dar poa
