A supravieţuit pogromului de la Iaşi şi şi-a ascuns amărăciunea în comedii, adevărate blockbustere ale României anilor ’60. Andrei Călăraşu are însă destulă empatie pentru a deplânge soarta ţării. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Astăzi se împlinesc 70 de ani de la cel mai violent pogrom al României, unde, în trei zile, mii de evrei au fost ucişi. În weekendul trecut, regizorul Andrei Călăraşu a fost protagonistul Festivalului de Film Evreiesc Bucureşti de la Cinema Scala. El a povestit, prin intermediul unui film documentar, întreaga sa viaţă şi experienţă tragică din timpul pogromului de la Iaşi din 1941. "Sunt fericit că sunt român şi că pot aprinde o făclie celor şase milioane de evrei ucişi", a spus regizorul.
Documentarul "Oare cât trăiesc cocorii", realizat de TVR, îi prezintă întreaga viaţă: după o incredibilă tragedie, el găseşte puterea să facă haz de necaz. Nici la vârsta a treia nu s-a descotorosit de umor: "Nu sunt bătrân şi nu voi fi niciodată", a zis el publicului.
Regizorul s-a născut la Botoşani, într-o familie de evrei, copilărind însă la Iaşi, locul care i-a marcat viaţa pentru totdeauna. "Au fost doborâţi mii de evrei. Oamenii mergeau împuşcaţi în patru labe", îşi amintea Călăraşu. "Ne-au dus la gară. Ne-au pus cu faţa în sus şi s-au uitat în gurile tuturor. Dacă aveai un pic de aur, băgau cleştele şi scoteau dintele. Dacă aveai inele pe degete, îţi tăiau degetele", a continuat el cu lacrimi în ochi.
Evreii au fost înghesuiţi în vagoanele "trenurilor morţii", închise ermetic, şi au mers zile întregi, fără să se oprească. "‹‹Apă, apă››, ceream toţi, dar nu ne auzea nimeni ", a spus Călăraşu plângând. "Noroc cu doamna Agarici, care mi-a salvat viaţa", a continuat.
Comandantul Crucii Roşii, Viorica Agarici, oprise trenurile în gara Roman şi reuşise să scoată cadavrele şi sângele din vagoane. "Mi-a da
