Deşi s-a concentrat mult, poate prea mult pentru o gală, Ţucudean n-a descoperit nici un “secret magic” la Barca.
E şi ăsta un titlu de glorie. Ţucudean a anunţat, să ştie toată lumea, că el n-a ţinut să schimbe tricoul cu starurile Barcelonei: “Pot să mi-l cumpăr de la magazin!”. Iată o schimbare de atitudine, chiar dacă e vorba de un amical.
Vă mai amintiţi de jucătorii care alergau după starurile lui Real, să le ceară tricoul? După ce ai fost umilit pe teren, te mai pui într-o lumină slabă şi singur, alergînd după un suvenir.
Ţucudean propune o altă abordare, un prim gest frivol spre o conştiinţă de profesionist. Recunoaşte că şi el e un posibil colecţionar de tricouri, la fel ca majoritatea fotbaliştilor din Liga 1. Doar că el le colecţionează altfel. Le cumpără. Curtean, pe care încă nu l-a prins valul schimbării, a “furat” startul şi a rupt-o la fugă după Messi. Şi a obţinut tricoul. De cîte ori, într-o carieră de fotbalist, întîlneşti Barcelona pe teren? Fuga după tricou o fi ea ruşinoasă, dar e sănătoasă pentru colecţie.
Şi apoi, ce a vrut să spună Ţucudean? Că el are bani de tricouri sau că, într-o bună zi, Messi îi va cere autograf, la ieşirea din stadion? Vom vedea, în timp, în goluri, dacă dincolo de lăudăroşenia de puşti se află o ambiţie de fotbalist adevărat. Din gala cu extratereştri, o să ne aducem aminte de această atitudine “anti-tiki-taka” a lui Ţucudean, de această provocare: “Cei de la Barcelona sînt ca orice jucători”.
Interesantă a fost şi decizia lui Bonetti, de a testa debutanţi în “meciul secolului”. Antrenorul, ca antrenorul: a crezut că e meci de pregătire. Dar restul faptelor şi reacţiilor, de la ofurile organizatorilor pînă la clauza cu numărul de goluri, te duc la ideea blazată că amicalul de lux reprezintă o formă mai sofisticată de blat. Plăteşti ca să fii bătut la scor rezonabil.
Tribunele nu s-au
