„Ecografie pe suflet“ se subintitulează biografia semnată de profesorul călărăşean, care a reuşit s-o descifreze pe Mădălina mai bine decât membri ai familiei artistei.

Profesorul Sorin Danciu este actualmente şef al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Călăraşi. Este singurul publicist care a convins-o pe artistă să i se confeseze. Cartea „Mă cheamă Mădălina“ a fost scrisă într-un an şi are 132 de pagini.

Adevărul de Seară: Ce v-a determinat să scrieţi o carte despre Mădălina Manole?

Sorin Danciu: Am cunoscut-o în urmă cu 17 ani, când ea avea 26 de ani. Deşi se afla pe culmea succesului, m-a impresionat printr-un bun-simţ nemăsurat, discreţie şi multă căldură sufletească. Sociabilă, comunicativă şi mereu pusă pe glume. Aveai impresia că nu oboseşte niciodată. Nu se plângea de nimic.

Cum era Mădălina Manole în particular?

Am cunoscut-o şi cu bune, şi cu rele. Mă ataşasem de ea pentru că era sufletistă, veselă şi plină de umor. Era o prezenţă agreabilă şi când nu se afla pe scenă. Ajunsesem să-i ghicesc starea sufletească din timbrul vocii. Ştiam că de fiecare dată când avea nevoie de un sfat, mă apela. Cartea „Mă cheamă Mădălina“, cred eu, a fost o încununarea unei cariere strălucite, un succes de care mi s-a părut firesc să se bucure toţi cei care o îndrăgeau.

Ce v-a impresionat cel mai mult la ea?

M-a marcat atunci faptul că în spatele acelei tinere numite Anca Magdalena şi cunoscută sub numele de Mădălina Manole se afla o carieră cât o viaţă de om. Avea o putere imensă de muncă şi iubea viaţa mai mult decât orice. De aceea, nici nu-mi pot explica în vreun fel gestul sinuciderii. Drama ei, aşa văd eu lucrurile, o fi una de sănătate, dar cred că este şi una artistică. Eu am avut întotdeauna puterea să-i reproşez când ceva nu mergea bine. Ştia acest lucru şi mă suna.

Credeţi că divorţul de Şer