Nu e nici o legatura intre Mercedes, telefonul mobil de ultima generatie si "Doamne ajuta". Nu pot fi puse laolalta. E o trivializare a termenilor, e ca si cum ai auzi vocea unui robot, un GPS sa spunem, zicind: "Urmatoarea intersectie la stinga, Doamne ajuta!" sau "Reconfigurarea traseului, Doamne ajuta!..." Se facea ca eram la un moment dat preot. Cum in vis totul e posibil si cum numai in vis mi se putea intimpla asa ceva, m-am calmat. Dupa panica initiala, am zis sa continui totusi starea onirica si sa explorez relaxat minunata si "tainica" lume a fetelor preacurate... Prin urmare, se facea chiar ca ma ridicam din pat si ma spalam pe fata... Imediat am simtit ceva nelalocul lui si cind m-am uitat in oglinda, ce-mi vazura ochii? O ditamai barba atirna ca o limba neagra pe luminata-mi mutra. Oare mai sint eu sau e altcineva? ma intrebam. Iarasi am intrat in panica... Mi-am ars repede si preventiv doua palme bisericesti si m-am linistit subit. Se stie ca si in somn ne dam palme sa ne trezim, si totusi n-o facem. Apoi, dintr-odata, m-a coplesit senzatia ca eram in preajma Craciunului si mi s-a infiripat in minte datoria de a merge cu Ajunul. Ca la un semn, am capatat doua ajutoare, doi baieti sprinteni care mergeau inaintea mea sa anunte cetatenii. Eram preot de tara, probabil pentru ca asa mi s-a imprimat in memorie de cind eram copil. Partea interesanta a visului este ca nu numai ca stiam sa spun si sa cint toate cite trebuiau - texte intregi pe dinafara -, dar aveam si voce si inflexiuni ca atare (eu fiind in realitate afon in adevaratul sens al cuvintului). Eram tare mindru de mine si de glasul meu duhovnicesc, asta amintindu-mi si de nenumarate vise in care cunosteam la perfectie diverse limbi straine sau meserii in realitate total inaccesibile. Bineinteles ca majoritatea imaginilor pe care subconstientul mi le insira in fata ochilor ca un film erau de fapt doar